Prezentarea
unui articol de specialitate
Articolul: Manualul digital –
perspectiva pedagogică
Autor: Constantin Cucoș
Articolul
de specialitate pe care am ales să-l prezint se intitulează Manualul digital – perspectiva pedagogică,
este scris de către Constantin Cucoș, profesor universitar la Universitatea
“Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, doctor în Pedagogie și director al
Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic, și a apărut în numărul
online, din luna mai, al revistei Tribuna
învățământului. Motivul pentru care am ales acest articol este acela că, în
opinia mea, este extrem de util ca orice student care se pregătește să devină
un bun practician în învățământul primar să țină pasul cu schimbările propuse
de către factorii decizionali în ceea ce privește procesul de învățământ, mai
ales atunci când acestea îi pot afecta activitatea la clasă. Un astfel de
exemplu este și propunerea de utilizare în școala românească a manualelor
digitale în locul celor tradiționale, propunere analizată din punct de vedere
pedagogic de către domnul Constantin Cucoș în articolul mai sus menționat.
”Trecerea de la manualul clasic la cel digital”, afirmă
autorul, ”se înscrie într-un curent mai
larg, cel al digitalizării și al virtualizării culturale. Suporturile culturale
actuale, ca și mediul de transmitere a acestora, nu aveau cum să nu fie
influențate de inovările tehnologiilor de informare și de comunicare. Cartea
veche sau contemporană, tabloul din sala de expoziție sau muzeu, concertul sau
un spectacol oarecare pot fi consultate/ ascultate/apreciate și prin
intermediul „dubletelor” digitale ce ne parvin fie prin intermediul unor
suporturi informatice (DVD-uri, de pildă), fie prin magistralele internetului.
Introducerea manualelor
digitale ridică însă și unele probleme pedagogice, dincolo de cele de
ordin economic, sociologic sau de politică educațională. O schimbare a
suporturilor de învățare se cere a fi evaluată și din perspectiva psihologiei
învățării și a unui cadru didactic, pentru a identifica atât consecințe
benefice, cât și unele eventuale pericole pe termen mediu sau lung.
Învățarea
prin intermediul manualelor digitale favorizează structurile
metacognitive, competențele de asociere și de integrare a cunoștințelor, pe
orizontală sau verticală, intra sau interdisciplinare. Aceasta înseamnă că
elevii trebuie să posede deja competențe de bază, de citire, recunoaștere,
interpretare a semnelor etc. ce pot fi achiziționate cu precădere prin
intermediul suporturilor tradiționale. Mai mult chiar, la un moment dat,
informația poate fi dată doar parțial, aceasta fiind generată plenar
de/împreună cu elevul. Din acest punct de vedere, apare întrebarea: de la ce
vârstă (clasă) ar deveni optimă introducerea învățării pe bază de manual
informatizat. Pe de altă parte, ușurința cu care copiii de vârstă preșcolară se
atașează de doritele și (aproape) omniprezentele tablete poate fi considerat
unul din argumentele care ar încuraja implementarea mai timpurie a digitalului
în procesul educațional.
Cu
toate acestea, trebuie studiat, de pildă, dacă învățatul scris-cititului este
oportun prin intermediul manualelor digitale. Din perspectiva
antropologică, nu e necesară, în dezvoltarea unui individ, și o etapă de
interacțiune „naturală” cu un obiect real care este cartea școlară? „Buchia”
cărții are doar o valoare literar-sentimentală, nu constituie și o necesitate
ce condiționează dezvoltarea normală a unei persoane?
Unele
cercetări de psihologia învățării arată faptul că studiul pe bază de
suport real este mai profund și asigură o durabilitate mai mare a ceea
ce se încorporează. O serie de marcatori existenți în corpul secvenței de
parcurs (sau adăugați de cel care învăță) conduc la o retenție mai puternică și
la o procesare mai înaltă a ideilor supuse atenției. În plus, interacțiunea
prin intermediul analizatorilor cu suportul de pe care se învață este diferită,
ca intensitate și timp, suportul digital presupunând precauții sau restricții
de natură medicală.
Nu
putem previziona cum va arăta viitorul și ce înfățișare sau putere de
pătrundere vor avea noile tehnologii. Cert este că astăzi și, după cât se vede,
măcar în următoarele două-trei decenii, analogicul și digitalul vor coexista.
Din acest motiv, stiloul și touchpad-ul trebuie să se întâlnească în același
ghiozdan/geantă/rucsac măcar o bună perioadă de acum încolo. Renunțarea la
suporturile fizice ar constitui un handicap, așa după cum astăzi o carență
evidentă ar fi (și) ignorarea dezvoltării aptitudinilor digitale.
Poate
că structurile decizionale ar trebuie să nu se grăbească, adoptând prin
„decret” trecerea totală și dintr-o dată la manualul digital, în necunoștință
de cauză, înainte de evaluarea unor consecințe. Se cer a fi derulate o serie de
studii și un program de pilotare simultan cu crearea, dezvoltarea și testarea
unei „bănci” de manuale digitale care să poată fi accesate printr-o pluralitate
de mijloace deja existente. Nu trebuie uitat faptul că unificarea (poate chiar
impunerea) suporturilor de același tip (cum ar fi e-reader-ul, tableta) ar
conduce la accentuarea unor decalaje, dat fiind că acestea sunt încă scumpe,
iar sistemul românesc de învățământ nu poate suporta, financiar vorbind, astfel
de cheltuieli.”
Maniera
critică și totodată originală de raportare a autorului la problematica
abordată, accesibilitatea limbajului și justețea argumentelor aduse pot servi
drept exemplu oricărui cadru didactic, la început de drum sau cu o oarecare
experiență; un exemplu de bună practică, de implicare și de adoptare a unei
poziții ferme a dascălului în fața oricărei decizii care se ia cu privire la
procesul de învățământ și care privește în mod direct munca sa de zi cu zi, în
fața căreia acesta este îndreptățit să ia atitudine și să-și exprime punctul de
vedere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu